Cu totii in viata ajungem intr-un moment cand, entuziasti, descoperim un drum spre un scop care ne lumineaza si pornim convinsi ca miscam muntii, schimbam lumea. Mandri de ce vom face, stim ce vrem, suntem cu capul pe umeri! Nu ca restul! Repede insa ne dezumflam sau, pastrand aparentele, continuam fara convingere, mecanic, "lupta" pentru un "ideal" care pare mai mult un miraj. Si atunci ce facem? Ne framantam, cerem "sfaturi", degeaba. Mare lucru nu se schimba in bine, mai apare pe ici pe colo o scanteie, o speranta, apoi totul se adanceste iar in aluatul vietii. Si ne intrebam uimiti de ce, dupa atatea eforturi, am batut pasul pe loc, cu ce-am gresit, de ce ne simtim neputiinciosi si fara vlaga? Am urmat exact instructiunile, asa cum ne-au sfatuit cei "in masura" dar totusi... Pana sa ne dezmeticim, anii trec fara rost, ne lasam pagubasi, ne ducem traiul inert convinsi ca daca se poate mai bine, nu am avut noroc...
E clar ca undeva ne-am incurcat, am ramas orbi sau ignoranti. Avem la indemana o cale care sa ne implineasca viata, sa fie mereu, in orice situatie, senina, plina de optimism...? Exista? Cu siguranta, exista dar cum o descoperim? Sa aruncam intai balastul care ne impovareaza.
Cine sunt cei care ne "indruma" zi de zi pasii:
- "sfatosii" din mass-media: televiziunile, radioul, ziarele - stim foarte bine (dar nimic nu ne clinteste) ca ne mananca orele, zilele, anii - unealta cea mai eficienta pentru mutilarea psihica cu care suntem torturati zi de zi; pe ici-colo cateva oaze de lumina (emisiuni cu adevarat valoroase) dar cine le mai urmareste; in rest porcarii, scandal, muzica (zgomot) de nimic cu garnitura de reclame mincinoase, care ne insulta inteligenta;
- politicieni - ce e de adaugat... au devastat tara/lumea cu lacomia lor si a celor din umbra care au controlul;
- profesori, medici - slab pregatiti; generatii de elevi, imbibate cu smecherie, abia mai stiu ce inseamna sa te pregatesti pentru o cariera cand furaciunea te imbogateste instant; sistem medical falimentat de spaga si dezinteres;
- parinti iresponsabili care-si nenorocesc copiii pe sistemul "eu l-am facut, eu il omor" si intr-un fel ii distrug definitv prin asa-zisa "educatie" cu care-i cresc, uitand ca de fapt viata o primeste fiecare de la Dumnezeu, nu creaza oamenii sufletul si trupul nimanui, ei doar participa;
- preoti corupti, inecati in bogatii si fast pe spatele enoriasilor fricosi si superstitiosi, pierduti in propria glorie trecatoare de pe urma careia vor da socoteala.
Un tablou in care stralucesc din cand in cand oameni cu har care se infrunta insa cu forte mult peste puterile lor. Tinerii nici nu concep sa nu fie cool, asa cum au vazut pe mtv sau alta gogoasa cancan-ista. Cei maturi se ineaca in rusinea din "ochii sau gura lumii" daca nu sunt perfecti cand ies in public. Barfa ii roade si atunci se intorc amarati acasa unde in loc sa gaseasca o familie iubitoare, se re-intilnesc cu agresivitatea in care suntem educati sa traim. "sa fii cel mai.. si cel mai..", "nimic sa nu te opreasca", "fii deasupra tuturor", bla bla.. vorbe goale. Si atunci ce face sufletul amarat? Deschide tv-ul dar ce gaseste? "Bea responsabil otrava, pardon, berea @@#$$...", "savureaza salamurile noastre gustoase" si sanatoase, evident, "gusta fericirea din sticla plina de E-uri", "crezi ca se impaca nu stiu cine cu nu stiu care?", pseudo-vedete prea-marite ca modele de urmat. Uite asa, se consuma sufletul in fumul de tigara, alcool, meniul de la fast-food, dulciuri, scandaluri televizate, inghite surogatul cu nesat, se simte bine o secunda, apoi o ia de la capat, perplex ca desi "asa e bine" nimic nu e bine...
Atunci hai sa vedem de ce nu e bine...raspunsul e simplu, e la indemana dar l-am uitat. Sau il aplicam impotriva noastra. Am primit un dar, sa decidem singuri asupra vietii noastre dar il folosim destructiv, alegem cum suntem comandati desi credem ca propria vointa actioneaza. Asa ca de ce sa ne simtim rau cand e atat de usor sa fim fericiti si sa-i invatam si pe altii sa fie. Obstacole sunt, dar de ce sa decida altii ce mancam, ce imbracam, ce muzica ascultam, cand sa vorbim, cand sa tacem, de unde sa cumparam, unde mergem sa ne relaxam...?
Sa facem un exercitiu de gandire: cum e "indrumata" lumea si fiecare tara in parte. Luam ca exemplu ONU (Organizatia Natiunilor Unite). Ce scrie pe site-ul lor: infiintata in 1945 de 51 de tari care se angajau sa mentina pacea prin cooperare, astazi fiind afiliate 192, aproape toate statele lumii! Obiective clare: mentinerea pacii si securitatii internationale, dezvoltarea relatiilor de prietenie intre natiuni, promovarea drepturilor omului, armonizarea actiunilor tuturor statelor. Am evidentiat ultimele cuvinte pentru ca se refera la toate statele, scrie limpede, nu doar la cele membre. Bun, atunci sa vedem ce zice istoria de dupa nenorocirea care s-a incheiat in 1945: razboi in Coreea, Vietnam, Irak, Afganistan, Iugoslavia decimata, inarmari masive ale statelor membre, razboaie civile sustinute din umbra de smecherasi cu putere, trafic necontenit de droguri, arme, fiinte umane, etc. etc. Deci ce ne spun respectivii? Ca promoveaza bunastarea...! Care? Unde? De fapt ne ineaca in conflicte, vieti traite in panica. Ce spun politicienii? Sunt in slujba oamenilor si tare bine isi fac treaba...NATO, FMI, etc.? Simple unelte care inghit resursele, deraiaza valorile si le ingroapa in globalizarea mincinoasa aservita intereselor celor puternici din varful piramidei.
Atunci de ce sa ascultam vocile (urletul lacom) care ne invadeaza zi de zi, ne consuma saracul neuron vlaguit? Ne e bine sa fim condusi? In halul asta? Altfel nu suntem in stare sa avem echilibru? Invrajbiti de fapt, in loc sa fim uniti...? Destul ne-am chinuit singuri ascultand gogosile, uitand sa iubim, sa fim altruisti, onesti, umili, prietenosi. Am uitat credinta care ne vindeca si am imbratisat superstitia, razbunarea iar rezultatul e vizibil la tot pasul. Ne inchinam la icoane si preoti desi Dumnezeu ne-a transmis clar ca asa ceva nu-i este pe plac. Apoi ne intrebam de ce rugaciunile nu primesc raspuns.
Incepem aici, am primit o viata, sa nu o risipim, sa nu-i lasam pe altii sa ne-o fure..
Va urma...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu